Lucruri uitate, dar nu si pierdute.

Inspirat de cateva conversatii pe acelasi subiect cu cateva persoane de-a lungul saptamanii, am decis sa reiau, incetul cu incetul, activitatea pe blog si sa pun in lumina un mic lucru interesant.

Daca doar cuvintele din titlu ti-a captat atentia, te rog sa nu citesti.

Daca zidul imaginar din spatele lor te-a ademenit, te rog sa continui.  

Singurul motiv pentru care noi, oamenii, uitam lucrurile marunte, dar frumoase din viata noastra este acela ca nu pretuim cu adevarat viata. Traim inconstient, monoton, fara pic de viata si nu dam importanta lucrurilor mici ce ne atrag atentia si ne creeaza acea starea buna, bucuria de a trai. Nu rememoram mai nimic din ceea ce conteaza cu adevarat si astfel, uitam lucrurile care, pe moment, ne aduc satisfactie, ne afiseaza acel zambet nebunesc de placere, de multumire si implinire.

O intrebare ce ne-ar putea pune pe ganduri ar fi aceasta:

Este oare cu folos sa retinem atatea lucruri ce ne bucura pe moment, dar isi pierd din stralucire, ingropate in nepasare, cu trecerea timpului?

Eu pot spune ca da. Nu doar pentru ca acestea lucruri ne reaminesc de actiunile pe care le-am facut in trecut, ce ne-au animat putin viata alb-negru desenata inconstient chiar de noi, ci si pentru ca aceste amintiri ne definesc ca oameni.

Fiecare dintre noi greseste. Unii mai putin, altii mai mult. Dar un singur lucru conteaza cu adevarat: constiinta. Ea este cea care ne sopteste neintrerupt ce e bine si ce e rau. Ea are acel ultim cuvant de spus in desfasurarea activitatilor zilnice. Nu sotia, nu mama, nu iubita, nu femeia. Nici sotul, nici tatal, nici iubitul. NIMENI. Doar tu si ea, voi decideti unde conduceti aceasta „masinarie” formata din milioane de celule.

Odata impacat cu constiinta proprie, odata realizat scopul impacarii constiintei rationale cu adevaratele tale fapte, te aduce mai sus decat iti poti imagina. Iti confera acea incredere de nedescris, uneori, neatinsa de om.

Pentru a te impaca cu ea, trebuie sa-ti dai seama de greseala. Recunoscand greseala si impacandu-te cu ea incepe acel proces de schimbare despre care am amintit in postarile anterioare.

Sa revenim putin la inceput.

Am spus ca nu rememoram lucrurile deosebite ce ne imbie sufletul de fericire si astfel ne pierdem dreptul la ele, ne privam mintea de a accesa anumite amintiri. Daca stai putin sa te gandesti, sigur nu-ti amintesti primul zambet ce ti-a fost daruit la inceputul saptamanii si de care, un scurt timp, te-ai bucurat. Lucrul grav este ca nu ti-l amintesti nici pe ultimul. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu dam importanta acestor fragmente de fericire interioara, iar daca le dam este infim de putin in comparatie cu ultimul bidon de cola golit, de ultima nota buna insemnata, uneori, nemeritata pe o foaie imbracata intr-un carton albastru, verde sau crem ce va fi arsa la un moment dat, lasand in urma doar granule de cenusa.

Din punctul de vedere anatomic si functional, omul foloseste un procent modic de 10% din totalul abilitatilor ce le poate oferi „chestioara” aceea dintre oasele temporale. De ce oare face acest lucru? Din acelasi motiv care tu mergi cu masina pana in oras, fiind constient ca afara e soare, 20 grade celsius si ai doar 5 km de parcurs, uneori chiar dus-intors. Vezi ca stii, din comoditate.

Ne multumim cu putin si asta nu e numai la romani (la noi doar tinde spre apogeu), ci peste tot in lume, la oameni si la animale. Toti facem acelasi lucru, fiind multumiti de prezent, dar negandindu-ne la viitor.

Comoditatea a dat frau unui gand ce m-a uimit acum cateva zile cand l-am auzit: „Nu imi umplu mintea cu toate prostiile.”. Ce minte sa-ti umpli, omule, tu nu folosesti nici jumatate din potential. 5 %, dupa cum se vede ca gandesti. Orice lucru invatat este bun invatat. Orice noutate aflata astazi iti poate salva slujba, cariera, casnicia, chiar viata, maine! NU fii prost. Invata!

Lumea noastra e daruita materialului.

Pun pariu ca in seara de duminica te vei gandi cu interes la ce vei purta in prima zi din saptamana.

Sunt extrem de sigur ca buzunarul drept de la blugii pe care ii imbraci frecvent au amprenta mobilului care daca lipseste intr-o zi de la locul lui iti da acea sensatie ciudata, parca n-ai avea capul pe umeri.

Suntem dependenti de material, oricat de mult am vrea sa demonstram contrariul, este un crunt adevar.

Unii dintre voi il considera un avataj. Spun: „Uau, ce tare sunt, am Iphone 4, chiar S. Cine mai e ca mine?!” Acestia cred in proverbul „Haina il face pe om.”. Eu nu cred in acest proverb. Haina e pentru a proteja ceea ce Domnul a dat sa ne imbrace mintea si sufletul, trupul nostru. Mobilul pentru a-ti pierde timpul, pentru a te ajuta in unele momente si... cam atat! Fericirea adevarata nu ti-o va da tricoul din Zara, mobilul de 2000 lei luat la abonament si nici masina cu sigla Mercedes in bot.

Revenim! Haina ca haina, mobilul ca mobilul, dar mintea? Unde e acea rationalitate, unde e acea bucurie starnita de un gest placut, un gand bun, un cuvant „aplicat” in adancul sufletului? Unde?

E acolo? Aici? E pierdut? Il mai am?

Sunt toate la locul lor. Acolo unde multi cred ca nu sunt. Acolo unde mintea ta angrenata intr-un cerc vicios nu poate ajunge. Cine este de vina? Chiar tu!

Un profesor ne sfatuia la ora sa: „Schimba drumul pe care mergi zilnic. Incearca sa nu faci aceleasi lucruri zi de zi, iar daca sunt necesare fa-le intr-un mod schimbat mereu”. 

Pe moment, nu mi-am dat seama de ce ne sfatuia un astfel de lucru. Nu-i vedeam logica. 

De ce sa nu merg pe drumul cel mai rapid si sa ajung acasa la ora care ajung de obicei?

Te-ai gandit vreodata ca schimbandu-ti zilnic, hai nu zilnic, saptamanal obiceiurile vei deveni mai fresh? Mai plin de viata? Chiar mai fericit? Ca vei deveni un om mai bun, mai inspirat, mai creativ si mai inteligent daca vei alege sa nu iti scape niciun detaliu din viata?

Te invit sa deschizi ochii si sa te gandesti la ceea ce e cu adevarat important in viata ta. Nu ma refer la persoane, ci la tine, la tot ceea ce te defineste. Esti multumit de tine? Esti fericit cu ceea ce ai, nu material, ci spiritual?  Daca da, ma bucur. Continua tot asa. Daca nu, inseamna ca ai ceva ce trebuie schimbat, iar tu... tu esti singurul care poate face ceva.   

LIKE: Daca a fost pe placul tau ceea ce ai citit.

Comenteaza: Daca vrei sa vorbim despre subiect.

Bianca Munteanu - Interviu

Salutare tuturor! 
Revin, dupa o perioada de pauza, cu un mic interviu al unei colege de liceu.
Mentionez ca interviul a fost folosit si pentru Concursul Interjudeţean de Interviuri şi Reportaje „Condei de Jurnalist”, coordonat de profesori de la Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” Suceava.

Sper sa va placa si sa apreciati efortul.  


                          Un model demn de urmat, 
                                               la propriu și la figurat... 


     Cuvintele de început ale autorului:    
                           

 „Bianca Munteanu, persoana 

deosebită căreia i-am luat interviul de mai jos, este o minunată creație, un exemplu demn de urmat pentru orice om, mai mic sau mai mare, la minte sau la trup. 

 Am ales-o pe ea, în defavoarea celorlalte „personaje” mărețe ca nume din jurul meu, deoarece cred și simt că este cu un om spledid, cu o perspectivă și viziune a vieții nemaintâlnite, iar persoanele din jurul ei nu pot decât să se minuneze de gingășia gândurilor, măreția zâmbetului, dar și de libertatea cuvintelor pe care le deține și le adminstreaza cu ajutorul unei adevărate magii pierdute, de altfel, de mulți dintre noi în cotidianul necruțător.” 

 Bianca Munteanu:  
 „Vreau să mă autodepășesc, nu să depășesc pe alții!”

 1. Spune-ne, te rog, cine este Bianca Munteanu? 
 „Ei bine, Bianca Munteanu este o elevă de liceu. O fată cât se poate de simplă, care, de un timp încoace și-a făcut ceva planuri de viitor. Ce pot să spun? Mă ocup de școală și în paralel desfășor un „hobby”, lărgindu-mi astfel orizontul. 
 Aaa... și sunt o persoană foarte fericită. Îmi spun deseori, că, de fapt, fericirea este un lucru foarte simplu: dacă îți dorești un lucru și l-ai realizat ești un om fericit; dacă ți-l dorești și nu l-ai realizat, ești nefericit. Atâta tot. Mi se pare cea mai bună definiție a fericirii. 
 Eu am realizat ce mi-am dorit. Și mai am foarte multe lucruri de făcut. 
 Aș  juca într-un film, aș defila pe un podium în New York, aș mânca o înghețată pe Fifth Avenue.”

   2. De ce modelling? A fost „dragoste la prima vedere”, un vis ascuns din copilărie sau ți s-a oferit ocazia și te-ai decis să încerci? 
 „Modelling , nu, pentru că asta am visat de mică fetiță, sau pentru că îmi plăcea ideea. 
  Nu, nicidecum.  Ca să spun așa, cred că am fost omul potrivit la locul potrivit. 
  Pură întâmplare sau nu, un simplu casting mi-a determinat cursul întregii perspective. 
 Eram în cursul unei vizite la o mătușă pe care nu o văzusem de mult timp, într-un cadru nu tocmai minunat, printre 30 oameni înghesuiți într-un microbuz, când am auzit anunțul: „Astazi, Casa de Cultură a Sindicatelor Bacău, începând cu orele 16, preselecție pentru New Models Contesta” . Interesată fiind, am dat repede un search pe internet (slavă Domnului că s-a inventat mobilul) , și mi-am dat seamă că este imperios necesar să merg. Am ajuns și la mătușă mea, unde din păcate am stat doar 30 minute pentru că eram pe fugă, în lipsă de timp. Am lăsat-o nedumerită, însă nici nu ne-a pus prea multe întrebări (mamele, ca de obicei, se pricep la toate). 
 Am fugit acasă cu ai mei, mi-am luat o pereche de pantofi și am plecat. Acolo, o sală plină de fete. Mă gândeam că nu am ce să pierd, dar totodată simțeam că șansele mele erau de 1 la 200 să intru în competiție.  Dumnezeu însă, a avut alte planuri cu mine. Am fost remarcată cu admirație de Toni, managerul agenției, care a vorbit cu mama și i-a spus nu numai că voi participa la concurs. Mai mult decât atât, îmi voi începe cariera de model chiar din acea zi.”

 3. Dacă nu ar fi fost modellingul, ce ai fi făcut? 
 „Cu siguranță actoria. Mă încânta ideea de a „juca”, de a-ți transpune mintea și corpul în structura altei persoane. Mi se pare un lucru extraordinar să fii actor. Ador „metamorfozele”, admir persoanele care fac actorie, sunt modele demne de urmat, persoane foarte puternice și pline de voință!” 

 4. Cine te-a îndrumat spre această alegere? Părinții sau prietenii? 
 „Mama a fost startul meu. Nu numai în modeling, ci în tot. 
  Start în viață, în educație și formare, în bucuria de a fi copil, și acum, în asta! Pot să spun cu mână pe inimă că ei îi datorez tot ce am realizat până acum. Și, ce-i drept, e ceva. Ceva ce poate fi urmat de”mult mai mult”. Mamei, dar și tatălui meu. Am niște părinți extrordinari, mi-au construit o încredere în mine de neimaginat! Toate astea m-au ajutat să fiu ce sunt acum. Un copil fericit.”  


                      
5. Care a fost cea mai ciudată experiență de până acum în postură de model? 
 „Ciudată , e puțin prea mult. Pentru mine,  „ciudată” a fost chiar prima încercare de a defila . Văzându-mă acolo( la Craiova, unde se desfășura concursul care m-a „lansat”), stând la repetiții, așteptându-mi randul, toate astea erau ceva nemaipomenit pentru mine. Excepțional, și la propriu și la figurat.  
 Mi-era teamă, totodată aveam încredere în mine, simțeam lucruri nemaipomenite. Descopeream de fapt, ce sunt eu cu adevărat. Eu, cu întreaga mea personalitate și capacitate de adaptare într-o lume complet străină ființei mele.” 
  
 6. Printre momentele de reținut din viața ta, care ar ocupa un loc fruntaș într-un top? 
 „Momente de neuitat, au fost toate momentele copilăriei mele. 
 Dar ca să răspund întrebării într-o formulă concretă: 
 Nu am să uit niciodată prima mea călătorie la mare, în Constanța. Asta s-a întâmplat în vara anului 2000, când aveam doar 6 anișori. Primele cuvinte : „Wow! Ce apă mareee!”. Acestei replici i-a urmat o îmbrățișare plină de zâmbet din partea tatălui meu, care m-a învățat să iubesc marea și tot ce înseamnă apa.  Din punctul acesta de vedere, pot să spun că mica Bianca seamănă cu cea de azi. Pasiunea pentru formula magică „H2O” rămâne aprinsă.. 
 Aaaa... sa nu uit. Încă de la 6 ani mi-am dovedit capacitatea de socializare. Bine, într-un alt mod: fugeam de fiecare dată de pe cearșaful alor mei, mă duceam și vorbeam cu alți turiști. Eram lipsită de timiditate, complet deschisă prieteniilor, sinceră, calități specifice copiilor. 
 Cam asta a fost „first&best event”!”

 7. Cum te gândești să răsplătești oamenii care te-au susținut în demersul tău? 
 „Revenind la asta, mama și tata, perechea mea, membri ai familiei mele, o mână de prieteni, managerul agenției pentru care lucrez și nu în ultimul rând mie. Acestea sunt persoanele cărora pot să spun că le datorez într-un fel formarea mea. Cel puțin, când vine vorba de părinții mei, vreau să fiu cea mai bună. Am să le mulțumesc veșnic pentru tot sprijinul atât moral, cât și material pe care mi l-au oferit de mic copil până în ziua de astăzi. Sunt cei mai buni părinți din lume! Cât despre restul, cred că prietenia adevărată și recunoștință sunt de ajuns. Cu toții știm cât de greu este să le găsești în lumea în care trăim.” 
                                       
  8. Deși, bănuiesc că ai puțin timp liber, risc să te întreb cum îți umpli momentele de „respiro” din viața de zi cu zi? 
 „Îmi place să îmi petrec timpul liber în mijlocul familiei, împreună cu prietenul meu. 
 Îmi place foarte mult liniștea, tot ce e legat de sânul familiei, îmi plac sărbătorile. Consider că trăiesc cele mai minunate momente când se apropie Crăciunul, Paștele. La noi în casă, totul e ca „in timpul bunicii”. Tradițional, simplu, atât de frumos!  
 De asemenea, îmi place să călătoresc la nebunie. Ador marea, după cum am precizat anterior. Iubesc soarele, și el mă iubește pe mine.  
 Ce să spun, îmi place să citesc (nu oricând, depinde de stare, nu am să spun că am citit 24263 de cărți; spun doar că îmi place să o fac, și visez ca viitoarea mea casă să aibă o cameră destinată numai acestei activități). Îmi place să joc volei, îmi place să merg cu bicicletă. Acestea ar fi activitățile pe care le desfășor  când am timp liber.” 

 9. Mi-ai spus că ești în clasă a 11-a la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, cum te împaci cu școala, cu profesorii, cu colegii? 
 „Din punctul acesta de vedere, sunt o norocoasă. Învăț într-un colectiv minunat. Primesc înțelegere atât din partea cadrelor didactice, cât și a colegilor mei. Ce să spun? La mine în clasă , e petrecere în fiecare zi ! Glumesc, suntem doar foarte buni prieteni, ne completăm și ne cunoaștem foarte bine.” 

10. Ai vreun/o preferat/ă în domeniul în care îți desfășori activitatea de model? 
 „Preferată? Nu prea. Să spunem că admir capacitatea de adaptare a unor modele, atât de la noi din țară, cât și din străinătate. Un mare om al culturii spunea „Cea mai mare calitate a unui artist este adaptabilitatea lui. Nu talentul, nu muncă.” Și asta cam așa e. Sunt multe modele, actori, cântăreți care trăiesc ca vai de ei. Trebuie să fii un artist adaptabil, ceea ce se traduce prin un artist care știe să facă de toate.  
 Dacă se dorește a fi auzit un nume, pot să dau câteva: Catrinel Menghia, Mădălina Ghenea, Adriana Lima, Doutzen Kroes. Și lista poate continua.” 

 11. Bănuiesc că ești curtată de mulți băieți, cum reziști?  
 „Haha, bună asta! Nu am să încep cu chestii de genul : „Stii , nu-i prea ușor!” sau „Mama, ce enervanți sunt!”. Nu, dar ce-i drept, e uneori destul de aiurea să realizezi că băieții observă la tine doar partea asta, fizică. Unii nici măcar nu sunt curioși să descopere mai mult. Am ajuns la concluzia că oamenii iubesc prea mult „fardurile sociale”. Se încurcă în aparențe, care de cele mai multe ori pot înșela amarnic.  
 Partea cea mai bună e că am un prieten minunat, și nu spun degeaba prieten.  
 Înainte de a-mi fi iubit, mi-e un adevărat prieten, cel mai bun confident. Avem pasiuni comune, suntem amândoi la fel de încăpățânați! Ce să spun, ne completam reciproc. Suntem niște copii încă, dar consider că suntem cu ceva pași în față altor persoane de aceeași vârstă. Pur și simplu, știm ce vrem și nu credem în povești. Până la urmă, viață e realitate, nu fantezie.”

12. Ai vreun sfat pentru cei/cele care doresc, ca pe viitor, să îmbrățișeze o carieră în modelling?  
 „Cu mare plăcere! În primul rând, aveți încredere în voi și în capacitatea voastră de a realiza lucruri mărețe. Fiți originali\-le, pentru că naturalul e la mare căutare, în natura asta plină de aditivi. Să nu vă faceți planuri sau idealuri mult mai mari decât ceea ce e posibil să faceți, astfel, evitând  dezamăgirea; am ajuns la concluzia că e mai bine să fii reținut și să rămâi impresionat, în momentul în care realizezi că ai făcut mult mai mult decât ți-ai închipuit, decât să ai așteptări mult prea mari, la care să nu ajungi, că mai apoi să „cazi” psihic. 
 Ca orice domeniu, și modellingul necesită efort, și sacrificiu de sine. Singurul lucru de precizat este că, dacă iubești ceea ce faci, acest efort, nu mai e chiar chinuială, ci mai degrabă o plăcere!” 

 13. Ce planuri de viitor are Bianca Munteanu? Dorește să continue în modelling sau are alte drumuri de străbătut? 
 „Viitorul e întotdeauna un mister.Voi continua cu siguranță ce am început, doresc să o fac la cel mai înalt nivel posibil. De asemenea, îmi doresc să mă îndrept spre actorie, pasiunea mea dintotdeauna. Mai departe, îmi doresc o familie, copii, tururi prin lume, experiențe prin alte popoare și culturi, căci dacă e să vorbim despre acest subiect, după mine asta dă valoare vieții. Familia și cultura. Restul e „deșertăciune”!”


LIKE: Daca ti-a placut continutul.
Comenteaza: Daca ai ceva de adaugat.

Concurs de fotografie "Lunca Bistritei"

"Sa ma schimb sau nu?"

Dupa ce am scris postarea "Schimbarea vine cu acel "vreau" in fata", in care am explicat ce este schimbarea si care sunt factorii care te ajuta sa aduci la bun sfarsit acest proces, vin cu intrebarea-titlu pe care unii si-o pun sau nu cand ajung sa fie criticati prea mult pentru greselile pe care le fac.

Deoarece nu poti raspunde chiar in acest moment si cu speranta ca o vei face prin comentarii, voi incerca sa raspund eu.

Intrebarea era: "Sa ma schimb sau nu?"
Raspunsul meu... ar putea fi divizat pe mai multe puncte:

1. Pot spune ca gresim amarnic.
Multi dintre noi suntem incapatanti, nu ascultam de nimeni si credem ca e mai bine asa. Tot noi, credem ca le stim pe toate, ca sfaturile celorlalti sunt date doar pentru a ne pune bete in roate, ca nimeni nu ne doreste binele si numai noi stim ceea ce e bun si ce nu.
Revin la ce am spus mai sus: "Pot spune ca gresim amarnic."
NU, nu le stii pe toate si stii de ce zic asta? Pentru ca nici eu, nici el, nici profu`, nici prietenul/prietena nu le stim absolut pe toate, dar sunt lucruri pe care singuri nu le putem intelege intr-un mod corect.

Ca exemplu, un prieten, mai mare ca tine cu cativa ani, te sfatuieste ca dimineata sa pleci mai devreme  spre scoala deoarece este aglomerat la ora la care vrei tu sa mergi. Daca esti incapatanat nu-i vei asculta sfatul si te vei lovi de maldarul de oameni care asteapta autobuzul, ca hienele prada. 
Ajungi la concluzia ca trebuia sa-l asculti?
Cred ca da.

2. Atunci cand am spus ca ar fi bine sa ne schimbam, ma refeream doar la obiceiurile proaste, nu la cele bune. 
Obiceiurile proaste (lipsa bunelor maniere, comportamentul coleric, s.a.) nu te ajuta si nici nu o vor face vreodata. Pe acestea ar trebui sa le schimbam, nu pe cele bune. Scopul nostru in viata este cel a invata cat mai multe, de a ajunge niste oameni respectati, cu o imagine solida, cu coloana vertebrala. Crezi ca daca nu esti respectuos, binevoitor si te comporti ca Gigi Cretu` de pe maidan vei ajunge sa le dobandesti? Nu prea cred asta.

3. Nu te schimba pentru ca cineva vrea asta de la tine. 
Aici, ma refer si la parinti, nu te schimba pentru ca asta vor ei.
Nu fii marioneta nimanui. Vrei sa fii independent? Atunci, cand cineva iti spune ca ai gresit, nu te duce cu capul inainte crezand ca are dreptate, ci gandeste putin! Daca ajungi la concluzia ca are dreptate, multumeste pentru critica(daca te tine orgoliul) si nu mai repeta greseala, schimba-te!

In cazul relatiilor, aceasta este cea mai mare greseala. S-a demonstrat faptul ca, in cea mai mare parte a cazurilor de divort, motivul era "monotonia". De ce? Pentru ca s-au schimbat unul pe altul pana au ajuns sa fie la fel, sa placa aceleasi lucruri si sa se vada ca in oglinda.
De exemplu, tie(tu fiind fata/sotia) iti place ciorba de burta, mie nu. Credeti ca daca voi manca acel fel de mancare ma va iubi mai mult? Sa fim seriosi, trece ea dragostea prin burta, dar nici chiar asa.


Concluzie: Asadar, fii independent, analizeaza fiecare critica si pentru nimic in lume, nu renunta la lucrurile bune pe care le ai. Schimba-te doar atunci cand realizezi ca gresesti si nu numai ca supara pe ceilalti, ci are si efecte negative asupra ta.


P.S. Am insistat pe acest subiect pentru a accentua faptul ca multi gresesc schimbandu-se cand nu ar trebui sa o faca. Promit ca voi reveni curand cu o alta tema.
Numai bine si nu uita:

Like: Daca ti-a placut continutul;
Comenteaza: Pentru a-ti spune parerea.

"Who am I?"

Nu pot spune in cuvinte ceea ce am simtit cand am vazut acest filmulet. Sper sa puteti voi!

Schimbarea vine cu acel "vreau" in fata!

Da, astazi vorbim despre schimbare.
Toti dorim sa ne schimbam, sa schimbam ceva in viata noastra din mai multe motive.

Tu poate vrei ca dupa luna iunie sa fii cel mai fericit om de pe planeta si pentru asta trebuie sa muncesti din greu si mai ales sa te schimbi, sa scapi de acea lene masiva care te corupe de fiecare data, cu altceva.
"Branzovenescu" poate isi doreste sa fie mai slabut, sa nu se mai uite cu teama la dulapul din dormitor.
"Ion" poate si-a dat seama ca mai are putin si ajunge sub cel mai iubit lucru de pe pamant si vrea sa-si spele pacatele.
"Moromete" poate vrea sa nu mai disimuleze asa mult si sa nu mai aiba datorii, dar mai ales griji.
"Alexandru Lapusneanul" poate ar prefera sa nu mai conduca sub teroare, sa nu mai trebuiasca sa omoare pentru a fi ascultat, sa fie iubit.
"Vitoria" poate a realizat ca viata nu e la fel ca inainte de moarte sotului ei si ar vrea sa fie din nou fericita.

Toate personajele de mai sus, ar avea nevoie de ceva, de acel ceva care le-ar putea duce viata acolo unde isi doresc.
Ai dreptate, de schimbare!

Toti dorim sa ne facem un mic paradis in jur, toti oamenii sa fie multumiti de noi, de ceea ce facem, de ceea ce suntem. Dar inainte de a dori ceva, trebuie sa stii ce vrei nu?

Asadar, ce este "schimbarea"?
Pentru a profita de putinul timp in care voi mai avea acces la net, asa cum vreau, (stiti voi... A.C.T.A.), am decis sa-l consult pe Don DEX,  pe cel virtual.
Rezultatul a fost exact cum ma gandeam, si anume:
"SCHIMBÁRE s. 1. v. înlocuire. 2. v. preschimbare. 3. înlocuire. (~ cuiva din funcție.) 4. v. primenire. 5. v. mutare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 6. v. deviere. 7. deplasare, mutare. (~ accentului pe vocala următoare a cuvântului.) 8. v. împărtășire. 9. v. evoluție.[...]"


Pam-pam... Sper ca ti-a sarit gandul meu in ochii aceia curiosi.

Schimbarea este trecerea peste ceva ce te "trage" in jos, inlocuirea lui si evolutia spre o noua "fila".

Bun. Stim ce e schimbarea, stim ca vrem sa ne schimbam, ce ne mai trebuie?
A, de acel "vreau". Cand spun "vreau" sigur nu ma refer doar la cuvantul in sine, ci la vointa ta interioara. Deci, trebuie sa vrem sa ne schimbam, deoarece tot ceea ce vom "incerca" vor avea un sfarsit tragic pentru ceilalti, nu pentru tine.

Schimbarea cere timp
Yeap... timpul. Unelta imaginara cu care ne batem toti.
Avem nevoie de el, deoarece cum omleta nu se face imediat dupa ce ai pus compozitia in tigaie, asa nici omul nu poate bate din palme sa zica: "M-am schimbat!". Glumesc, poate s-o faca, dar cam atat. El ramane la fel.
Un alt exemplu, nu culinar, ar fi relatiile dintre oameni. Nu poti ajunge dupa 2 saptamani de la necunoscuti la casatoriti. Procesul necesita timp. Am dreptate sau nu?

Schimbare, definitie, vointa, timp. Imi lipseste ceva!
Gata! Un alt lucru pe care il avem in comun, eu, tu si chiar si cei de sus, ar fi acel motiv. 
De ce vrem sa ne schimbam? 
Din "studiile" mele rezulta faptul ca oamenii doresc sa se schimbe deoarece viata lor actuala nu este cum si-o doresc. Poate ca relatia cu seful ar trebui imbunatatita. Poate cea cu parintii ar merita un mic upgrade. Poate chiar si relatia cu prietena ar putea sa capete din nou acea stralucire de la inceput.
Cum spunea House: "Toti mintim, dar avem un motiv in spatele acestora."


Adaugam la lista noastra "motivul".
Schimbarea trebuie facuta de catre tine, nu de catre ceilalti.
Din cate stiu, tu esti cel care vrea sa se schimbe, tu esti cel care are un motiv, iar tu ai nevoie de timp pentru a-ti indeplini dorinta, nu prietenul. El doar te poate ajuta cu sfaturi, nu sa te oblige sau sa te pedepseasca. Asa ca, incearca sa-l elimini putin din prim-plan si sa te pui pe tine acolo.

Acum, hai sa ne jucam. 


Avem nevoie de timp pentru a ne da seama ca trebuie sa ne schimbam si tot de el pentru a incheia  acest proces. Avem nevoie de vointa pentru a ne schimba, dar vointa are nevoie de o baza, de un motiv. Avem nevoie de putin ajutor, dar nu de o dadaca. 


Tema pentru acasa, pe langa citit: 
Tu sigur ai nevoie de o schimbare.
[De unde stiu? Toti avem nevoie de una, numai ca difera de la om la om.]
Asadar, cauta in jurul tau acele goluri care te afecteaza direct/ indirect si gandeste-te putin. Schimbarea le va umple?


Like: Daca ti-a placut continutul.
Comenteaza: Daca ai ceva de adaugat. 

Blogul meu la emisiune

Astazi, am avut placuta ocazie sa observ ca blogul acesta a ajuns la Emisiunea Blogatu LiveTv. 

Pe scurt, despre emisiune: emisiunea lui Blogatu, de pe www.blogatu.ro, pune sub ochii unor blogari, diferite bloguri din toata Romania, spre a fi comentate, analizate si sfatuite in activitatea lor viitoare.

Vreau prin aceasta postare sa le multumesc pentru timpul acordat analizei micului meu blog, dar si pentru comentariile si sfaturile propuse.

Mai jos, aveti emisiunea pe care va invit s-o vedeti/ascultati.

Comentarea fragmentelor incepe la minutul 22:22.

http://blogatu.ro/2012/02/blog-review-propuneti-bloguri-pentru-analiza.html